S-a intamplat in 1989


In decembrie 1989, Buzaul nu era cu nimic diferit de oricare alt oras din Romania lui Ceausescu. Cenusiu, amorf si agonizand sub aspect social. Majoritatea celor maturi sau batrani pareau impacati cu soarta. Tinerii tradau, insa, o stare de incordare ce putea fi cu greu ascunsa de specialistii in manipulare, grupati in diferitele structuri ale statului totalitar – comunist.
Lunile octombrie si noiembrie au fost marcate de derularea catorva evenimente care, privite retrospectiv, conduc la idea ca revolutia din decembrie a fost anuntata si prin unele evenimente petrecute la Buzau.
Pe fondul lipsurilor materiale din ce in ce mai grave, al colapsului economic si politic in care se afunda Romania, in cateva nopti ale lui octombrie ’89, pe strazile din centrul municipiului sau in zona industriala erau raspanditi celebri “fluturasi” care exprimau un sentiment quai – general: “conducatorul analfabet”; “cismarul analfabet”, si “odioasa sa sotie” nu mai erau suportati! Cu atat mai putin, nu mai erau “cei mai iubiti fii ai Poporului!” Astfel de fluturasi au fost raspanditi in Buzau inclusiv in zilele in care prin cateva licee buzoiene erau prezentati o serie de tineri scriitori neagreati de “sistem” si priviti cu maxima atentie de “organe” (Mircea Cartarescu, Sorin Antohi, Mircea Nedelciu, Hanibal Stanciulescu, Ioan Bogdan Lefter).
Fara prea multe precautii, chiar cu fervoare, se discuta despre ceea ce se intampla in oras si in culisele Colocviului anual S.F. ce se desfasura la Casa de Cultura a Stiintei si Tehnicii, avand ca invitati pe Alexandru Mironov, Cristian Tudor Popescu, Ion Hobana, George Anania, Razvan Haritonovici, Ovidiu Bufnila si altii.
La aceeasi institutie, saptamana de saptamana, Florian Pittis isi derula celebrele “Seri de istorie a Rock-ului” in sali arhipline supravegheate de activisti UTC si ofiteri de Securitate, ei insisi entuziasmati de atmosfera create de “Motzu” Pittis dar si ingrijorari de lipsa de auto-cenzura a invitatului.
In sfarsit, pe 21 decembrie sosise la Buzau si o echipa a TVR, condusa de Aurelia Tescaru. Aceasta trebuia sa realizeze interviuri cu oameni ai muncii, membri de partid si utecisti care sa infiereze evenimentele de la Timisoara.
Cu doar cateva exceptii (printre care fostele Metalurgica si IUT), in majoritatea locurilor unde a poposit, echipa TVR a trebuit sa se multumeasca cu doar cateva luari de pozitie anemice. In dimineata zilei de 22 decembrie echipa TVR de la Bucuresti nu a mai plecat pe teren si a ramas la Casa de Cultura a Stiintei si Tehnicii, participand la discutii aprinse cu angajatii institutiei si cu alte personae tinere care erau prin zona. Subiectul: Unul singur: situatia politica din Romania acelor zile!
Anuntarea fugii cuplului Ceausescu a descatusat bucuria generala si, imbarcati in 15-20 de masini, avand in fata insasi echipa TVR, peste 100 de tineri s-au indreptat spre sediul organizatiei judetene a PCR aflat in Piata Dacia. Aici s-a facut jonctiunea cu alte sute si mii de buzoieni. Veniti din Zona Industriala sau din alte zeci de fabrici, institutii sau scoli, din tot municipiul, puhoiul de oameni a intimidat si a indepartat fortele de represiune postate in jurul Palatului, cerand plecarea tuturor celor care detinusera puterea pana atunci. In cateva ore Piata a devenit neincapatoare pentru cele 20-30 de mii de participanti la mitingul anti-Ceausescu.
Piata Daciei, din centrul municipiului, locul predilect de intalnire a buzoienilor, a atras, incepand de la orele 10.00, sute de concitadini care discutau fara nici o precautie despre ceea ce se intampla la Timisoara si la Bucuresti, dar si in alte localitati din Romania. La ora 14 Piata era deja ocupata de cateva mii de buzoieni care se bucurau de fuga dictatorilor.
Apoi, timp de cateva ore, in balconul Palatului Comunal s-au perindat zeci de buzoieni care au tinut scurte discursuri in care erau evidentiate starea de spirit a buzoienilor. Simultan, ultimii sefi ai PCR erau alungati din birourile lor din Palatul Comunal, tablouri, carti, fotografii si alte documente erau aruncate cu frenezie pe ferestre si, nu in ultimul rand, civilii incepeau sa faca si sa desfaca viitorul “govern local” care urma sa preia sarcina coordonarii activitatii administrative, politice, sociale si…..revolutionare in judet.
Comitetul Municipal al PCR, Militia, Securitatea, Judecatoria dar si sediile altor institutii buzoiene au fost rascolite de furia civililor in cautarea unor dovezi care sa contribuie la condamnarea abuzurilor si a ilegalitatilor comise in anii de dictatura.
Seara, dupa 2-3 incercari de constituire a primului Consiliu Judetean Provizoriu al Frontului de Salvare Nationala, in jurul orei 20 a fost consfintita componenta acestuia. Grupul de revolutionari care au facut parte din acest organism l-au ales pe maiorul Aurelian Radu in calitate de presedinte.